- Se-aude pe ulița satului meu
un ropot grăbit de copite,
un glas de departe ce vine mereu,
un chiot de doruri cumplite!

E poate Iubitul, e poate chiar El!
Nu-mi spune că-i vântul, străine!
Căci azi eu zic: "poate" și mâine la fel,
dar poimâine, sigur că vine!

- Copilă, mireasă, ce mire aștepți?
Nu-i nimeni în Cer să mai vie.
Zadarnic spre uliță ochii-ți îndrepți,
că ulita ta e pustie!

De când adormiră părinții străbuni,
stau toate la fel neschimbate.
Ce chiot auzi tu? Ce goale minuni,
ce glas de vedenii ciudate!

- Se-aude pe ulița satului meu
un glas peste lumea deșartă.
Și iată, un tânăr, ce-L văd numai eu,
se-aruncă din șea lângă poartă!

E, poate, Iubitul, e, poate, chiar EL!
Nu-mi spune că-i vântu-n rovine!
Căci azi eu zic "poate" și mâine la fel,
dar poimâine-i sigur că vine!